declama
/de.kla'ma/Etimologie
Din franceză déclamer < latină declamare.
Definiții
- (v.tranz.) a rosti cu voce tare, cu ton și cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri).
- (v.tranz.) (peior.) a vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | declama | declamau |