debita
/de.bi'ta/Etimologie
Din franceză débiter.
Definiții
- (v.tranz.) a vinde marfă cu amănuntul.
- (v.tranz.) a furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
- (v.tranz.) (fig.) a spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama.
- (v.tranz.) a tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară.
- (v.tranz.) a trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | debita | debitau |