debilita
/de.bi.liˈta/Etimologie
Din franceză débiliter < latină debilitare.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină debil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | debilita | debilitau |
Din franceză débiliter < latină debilitare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | debilita | debilitau |
Din franceză débilité < latină debilitas, debilitatis.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | debilitate | debilități |
| genitiv-dativ | debilității | debilităților |
| vocativ | debilitate | debilităților |
| articulat | debilitatea | debilitățile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică