debilitate
/de.bi.li'ta.te/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză débilité < latină debilitas, debilitatis.
Definiții
- faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, datorită subnutriției, unor boli cronice etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | debilitate | debilități |
| genitiv-dativ | debilității | debilităților |
| vocativ | debilitate | debilităților |
| articulat | debilitatea | debilitățile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză débiliter < latină debilitare.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină debil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | debilita | debilitau |