debaclu
/de'ba.klu/Etimologie
Din franceză débâcle.
Definiții
- rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | debaclu | debacluri |
| genitiv-dativ | debaclului | debaclurilor |
| vocativ | debaclule | debaclurilor |
| articulat | debaclul | debaclurile |