deambulatoriu
/de.am.bu.laˈto.rju/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | deambulatoriu | deambulatorii |
| genitiv-dativ | deambulatoriului | deambulatoriilor |
| vocativ | deambulatoriule | deambulatoriilor |
| articulat | deambulatoriul | deambulatoriile |
deambulatoriul
/de.am.bu.laˈto.rjul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din deambulatoriu.
Definiții
- forma de singular articulat pentru deambulatoriu.