deșertăciune
/de.ʃer.təˈʧju.ne/Etimologie
Din deșert + sufixul -ăciune.
Definiții
- lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; (p.ext.) lucru lipsit de valoare.
- preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | deșertăciune | deșertăciuni |
| genitiv-dativ | deșertăciunii | deșertăciunilor |
| vocativ | deșertăciune | deșertăciunilor |
| articulat | deșertăciunea | deșertăciunile |