dativ
/da'tiv/Etimologie
Din franceză datif < latină dativus.
Definiții
- caz al declinării care exprimă, de obicei, destinația acțiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect și răspunzând la întrebarea „cui?”.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dativ | dative |
| genitiv-dativ | dativului | dativelor |
| vocativ | dativule | dativelor |
| articulat | dativul | dativele |