dantela
/dan.te'la/Etimologie
Din franceză denteler.
Definiții
- (v.tranz.) a tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dantela | dantelau |
dantelă
/dan'te.lə/Etimologie
Din franceză dentelle.
Definiții
- împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dantelă | dantele |
| genitiv-dativ | dantelei | dantelelor |
| vocativ | dantelă | dantelelor |
| articulat | dantela | dantelele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică