dandana
/dan.daˈna/Etimologie
Din turcă tantana.
Definiții
- (fam.) întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură.
- zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dandana | dandanale |
| genitiv-dativ | dandanalei | dandanalelor |
| vocativ | dandana | dandanalelor |
| articulat | dandanaua | dandanalele |