dajnic
/'daʒ.nik/Etimologie
Din dajdie + sufixul -nic.
Definiții
- (înv.) care plătea dajdie; birnic, contribuabil.
Din dajdie + sufixul -nic.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dajnic | dajnici |
| genitiv-dativ | dajnicului | dajnicilor |
| vocativ | dajnicule | dajnicilor |
| articulat | dajnicul | dajnicii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică