← înapoi la căutare

dafinul

/ˈda.fi.nul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din dafin.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru dafin.

dafin

/'da.fin/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din greacă δάφνη (dáfni), prin intermediul latină daphinus. În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp, Apollo.

Definiții

  1. (bot.) (Laurus nobilis) mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale.
  2. (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; (fig.) glorie, succes.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdafindafini
genitiv-dativdafinuluidafinilor
articulatdafinuldafinii

Sinonime: 1: (bot.) laur, (prin Transilv.) lubăn, 2: foi de dafin, (pl.) lauri; glorie, succes

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică