dafini
/ˈda.finʲ/Etimologie
Derivat regresiv din dafin.
Definiții
- (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii.
- forma de plural nearticulat pentru dafin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | — | dafini |
| genitiv-dativ | — | dafinilor |
| articulat | — | dafinii |
Sinonime: (fig.) glorie, succes