← înapoi la căutare

dafini

/ˈda.finʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Derivat regresiv din dafin.

Definiții

  1. (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii.
  2. forma de plural nearticulat pentru dafin.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativ—dafini
genitiv-dativ—dafinilor
articulat—dafinii

Sinonime: (fig.) glorie, succes

dafin

/'da.fin/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din greacă δάφνη (dáfni), prin intermediul latină daphinus. În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp, Apollo.

Definiții

  1. (bot.) (Laurus nobilis) mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale.
  2. (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; (fig.) glorie, succes.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdafindafini
genitiv-dativdafinuluidafinilor
articulatdafinuldafinii

Sinonime: 1: (bot.) laur, (prin Transilv.) lubăn, 2: foi de dafin, (pl.) lauri; glorie, succes

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică