dăunător
/də.u.nəˈtor/Etimologie
Din a dăuna + sufixul -ător.
Definiții
- care dăunează; păgubitor, dăunos.
Din a dăuna + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dăunător | dăunători |
| genitiv-dativ | dăunătorului | dăunătorilor |
| vocativ | dăunătorule | dăunătorilor |
| articulat | dăunătorul | dăunătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică