dăscăleală
/dəs.kə'le̯a.lə/Etimologie
Din a dăscăli + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a dăscăli; cicăleală, dăscălitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dăscăleală | dăscăleli |
| genitiv-dativ | dăscălelii | dăscălelilor |
| vocativ | dăscăleală | dăscălelilor |
| articulat | dăscăleala | dăscălelile |