dărăpănătură
/də.rə.pə.nə'tu.rə/Etimologie
Din a dărăpăna + sufixul -ătură.
Definiții
- construcție dărăpănată, în ruină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dărăpănătură | dărăpănături |
| genitiv-dativ | dărăpănăturii | dărăpănăturilor |
| vocativ | dărăpănătură | dărăpănăturilor |
| articulat | dărăpănătura | dărăpănăturile |