dănțuitorul
/dən.ʦu.iˈto.rul/Etimologie
Din dănțuitor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dănțuitor.
Din dănțuitor.
Din a dănțui + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dănțuitor | dănțuitori |
| genitiv-dativ | dănțuitorului | dănțuitorilor |
| vocativ | dănțuitorule | dănțuitorilor |
| articulat | dănțuitorul | dănțuitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică