dănțuire
/dən.ʦuˈi.re/Etimologie
Din a dănțui.
Definiții
- acțiunea de a dănțui și rezultatul ei; dănțuit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dănțuire | dănțuiri |
| genitiv-dativ | dănțuirii | dănțuirilor |
| vocativ | dănțuire | dănțuirilor |
| articulat | dănțuirea | dănțuirile |