dăinuire
/dəj.nuˈi.re/Etimologie
Din a dăinui.
Definiții
- faptul de a dăinui; persistență; menținere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dăinuire | dăinuiri |
| genitiv-dativ | dăinuirii | dăinuirilor |
| vocativ | dăinuire | dăinuirilor |
| articulat | dăinuirea | dăinuirile |