dârdală
/dɨr'da.lə/Etimologie
Din a dârd (âi) + sufixul -ală.
Definiții
- (reg.) om flecar; (p.ext.) om de nimic.
- mârțoagă, gloabă, dârloagă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dârdală | dârdale |
| genitiv-dativ | dârdalei | dârdalelor |
| vocativ | dârdală | dârdalelor |
| articulat | dârdala | dârdalele |