cățelandru
/kə.ʦe'lan.dru/Etimologie
Din cățel + sufixul -andru.
Definiții
- cățel mai mare; (p.ext.) pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cățelandru | cățelandri |
| genitiv-dativ | cățelandrului | cățelandrilor |
| vocativ | cățelandrule | cățelandrilor |
| articulat | cățelandrul | cățelandrii |