cășuna
/kə.ʃu'na/Etimologie
Din latină *occasionare.
Definiții
- (v.intanz.) a-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
- (v.intranz.) a prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva.
- (v.intranz.) a cauza, a pricinui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cășuna | cășunau |
Sinonime: cauza, năzări, produce, provoca, pricinui