căutătorul
/kə.u.təˈto.rul/Etimologie
Din căutător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru căutător.
Din căutător.
Din a căuta + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căutător | căutători |
| genitiv-dativ | căutătorului | căutătorilor |
| vocativ | căutătorule | căutătorilor |
| articulat | căutătorul | căutătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică