cătărămuță
/kə.tə.rə'mu.ʦə/Etimologie
Din cataramă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui cataramă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cătărămuță | cătărămuțe |
| genitiv-dativ | cătărămuței | cătărămuțelor |
| vocativ | cătărămuță | cătărămuțelor |
| articulat | cătărămuța | cătărămuțele |