cătușnică
/kə'tuʃ.ni.kə/Etimologie
Din cătușă + sufixul -nică.
Definiții
- (bot.; reg.) (Nepeta cataria) plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cătușnică | cătușnici |
| genitiv-dativ | cătușnicii | cătușnicilor |
| vocativ | cătușnică | cătușnicilor |
| articulat | cătușnica | cătușnicile |
Sinonime: (bot.) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței