căsuță
/kə'su.ʦə/Etimologie
Din casă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui casă; căscioară, căsișoară, căsulie.
- compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă.
- (la pl.) spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căsuță | căsuțe |
| genitiv-dativ | căsuței | căsuțelor |
| vocativ | căsuță | căsuțelor |
| articulat | căsuța | căsuțele |