căsnicie
/kəs.niˈʧi.e/Etimologie
Din casnic + sufixul -ie.
Definiții
- trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căsnicie | căsnicii |
| genitiv-dativ | căsniciei | căsniciilor |
| vocativ | căsnicie | căsniciilor |
| articulat | căsnicia | căsniciile |