cărător
/kə.rə'tor/Etimologie
Din a căra + sufixul -ător.
Definiții
- persoană care cară ceva; (spec.) hamal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărător | cărători |
| genitiv-dativ | cărătorului | cărătorilor |
| vocativ | cărătorule | cărătorilor |
| articulat | cărătorul | cărătorii |