cărăbușul
/kə.rəˈbu.ʃul/Etimologie
Din cărăbuș.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cărăbuș.
Din cărăbuș.
Din carab(aș) (rar folosit, „oaie cu botul negru” < de origine turcă) + sufixul -uș.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărăbuș | cărăbuși |
| genitiv-dativ | cărăbușului | cărăbușilor |
| articulat | cărăbușul | cărăbușii |
Sinonime: (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mai, (prin Munt.) găinușă, (Transilv.) gongălău
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică