căruntețe
/kə.run'te.ʦe/Etimologie
Din cărunt + sufixul -ețe.
Definiții
- faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; (p.ext.) bătrânețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căruntețe | — |
| genitiv-dativ | cărunteții | — |
| vocativ | căruntețe | — |
| articulat | căruntețea | — |