cărucior
/kə.ru'ʧjor/Etimologie
Din căruț + sufixul -ior.
Definiții
- trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț.
- vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț.
- subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărucior | cărucioare |
| genitiv-dativ | căruciorului | cărucioarelor |
| vocativ | căruciorule | cărucioarelor |
| articulat | căruciorul | cărucioarele |