cărturărie
/kər.tu.rə'ri.e/Etimologie
Din cărturar + sufixul -ie.
Definiții
- rarînvățătură, erudiție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărturărie | — |
| genitiv-dativ | cărturăriei | — |
| vocativ | cărturărie | — |
| articulat | cărturăria | — |
Din cărturar + sufixul -ie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărturărie | — |
| genitiv-dativ | cărturăriei | — |
| vocativ | cărturărie | — |
| articulat | cărturăria | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică