← înapoi la căutare

căpătâiul

/kə.pəˈtɨ.jul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din căpătâi.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru căpătâi.

căpătâi

/kə.pəˈtɨj/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină capitaneum.

Definiții

  1. parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; (p.ext.) pernă sau alt obiect pe care se pune capul.
  2. nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva.
  3. capăt, sfârșit.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcăpătâicăpătâie
genitiv-dativcăpătâiuluicăpătâielor
vocativcăpătâiulecăpătâielor
articulatcăpătâiulcăpătâiele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică