← înapoi la căutare

căpătuire

/kə.pə.tu'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) căpătui.

Definiții

  1. căpătuială.
  2. (fam.) căsătorie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcăpătuirecăpătuiri
genitiv-dativcăpătuiriicăpătuirilor
vocativcăpătuirecăpătuirilor
articulatcăpătuireacăpătuirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică