căputătură
/kə.pu.tə'tu.rə/Etimologie
Din a căputa + sufixul -ătură.
Definiții
- (înv.) căpută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căputătură | căputături |
| genitiv-dativ | căputăturii | căputăturilor |
| vocativ | căputătură | căputăturilor |
| articulat | căputătura | căputăturile |