căpiță
/kə'pi.tsə/Etimologie
Din slavă kopica. Schimbarea lui o > a pare a fi prezentat dificultăți așa încât unii filologi au căutat explicația în limbile romanice. Confer Pascu, I, 57, care pornește de la latină cappa și se referă la vegliot cappa („claie”). Totuși, pare de preferat explicația prin slavă; este vorba de un derivat de la slavă kupiti („a aduna”). Pentru fonetism, confer gata.
Definiții
- grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale), în formă de con.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căpiță | căpițe |
| genitiv-dativ | căpiței | căpițelor |
| articulat | căpița | căpițele |
Sinonime: claie, porcoi, stog, plastă, porcan, boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (în Oltenia) clădiș, (în Transilvania și Banat) ploscă, (în Transilvania) pup