← înapoi la căutare

căpitanul

/kə.piˈta.nul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din căpitan.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru căpitan.

căpitan

/kə.pi'tan/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din italiană capitano, rusă капитан (kapitan). Confer maghiară kapitány.

Definiții

  1. grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad.
  2. (urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
  3. (înv.) persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant.
  4. căpetenie (de haiduci, de hoți etc.).
  5. (sport) jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcăpitancăpitani
genitiv-dativcăpitanuluicăpitanilor
vocativcăpitanulecăpitanilor
articulatcăpitanulcăpitanii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică