← înapoi la căutare

cănățuie

/kə.nə'ʦu.je/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din căniță + sufixul -uie.

Definiții

  1. rarcăniță.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcănățuiecănățui
genitiv-dativcănățuiicănățuilor
vocativcănățuiecănățuilor
articulatcănățuiacănățuile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică