cămăruță
/kə.mə'ru.ʦə/Etimologie
Din cămară + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui cămară; cămăruie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cămăruță | cămăruțe |
| genitiv-dativ | cămăruței | cămăruțelor |
| vocativ | cămăruță | cămăruțelor |
| articulat | cămăruța | cămăruțele |