căminar
/kə.mi'nar/Etimologie
Din camănă (învechit „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < slavă (veche)) + sufixul -ar.
Definiții
- slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căminar | căminari |
| genitiv-dativ | căminarului | căminarilor |
| vocativ | căminarule | căminarilor |
| articulat | căminarul | căminarii |