călător

Etimologie

Din cale + sufixul -ător. Origine disputată. Totuși, trebuie să semnalăm posibilitatea ca legătura între cale și călător să fi fost stabilită a posteriori de imaginația populară. Călător ar putea fi o derivație normală de la caballus sau, mai bine zis, de la o formă verbală derivată de la acest cuvânt. Ideea de „călătorie” era strâns legată de cea de „a călări”, confer germană reisen și reiten. Dacă presupunem că latină caballus a format aceeași derivație ca equus, verbul *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept derivarea cuvântul călător „persoană care merge călare”" și, mai târziu, „persoană care călătorește”.

Definiții

1. persoană care călătorește, care se află în călătorie.

Exemple

• Un călător obosit de drum.
• Un călător întârziat trecea strada.

Declinare

Sinonime: drumeț, (reg.) drumaș, (Transilv.) drumar, drumătoriu, pasager, (înv.) strainic, trecător

Etimologie

Din a călători + sufixul -ie.

Definiții

1. acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat).

Declinare

Etimologie

Din călători.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru călători.