călărie
/kə.lə'ri.e/Etimologie
Din călare + sufixul -ie.
Definiții
- acțiunea de a călări; călărit.
- arta de a călări.
- ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călărie | — |
| genitiv-dativ | călăriei | — |
| vocativ | călărie | — |
| articulat | călăria | — |