← înapoi la căutare

călăfătuire

/kə.lə.fə.tu'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a călăfătui.

Definiții

  1. acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcălăfătuirecălăfătuiri
genitiv-dativcălăfătuiriicălăfătuirilor
vocativcălăfătuirecălăfătuirilor
articulatcălăfătuireacălăfătuirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică