călcător
/kəl.kə'tor/Etimologie
Din a călca + sufixul -ător.
Definiții
- meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.
- rarpersoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
- prădător, hoț.
- mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz.
- unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz.
- pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călcător | călcători |
| genitiv-dativ | călcătorului | călcătorilor |
| vocativ | călcătorule | călcătorilor |
| articulat | călcătorul | călcătorii |