călcătoare
/kəl.kə'to̯a.re/Etimologie
Din călcător.
Definiții
- muncitoare care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.; călcătoreasă.
- rarpersoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
- prădătoare, hoață.
- scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele.
- vas în care se calcă strugurii.
- instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călcătoare | călcătoare |
| genitiv-dativ | călcătoarei | călcătoarelor |
| vocativ | călcătoareo | călcătoarelor |
| articulat | călcătoarea | călcătoarele |