căi
/kə'i/Etimologie
Din slavă (veche) kajati sen („a face penitență”).
Definiții
- (v.refl.) a-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit.
- (v.tranz.) (rar) a compătimi pe cineva; a căina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | căea | căeau |
Din slavă (veche) kajati sen („a face penitență”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | căea | căeau |
Din sârbocroată kaica.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căiță | căițe |
| genitiv-dativ | căiței | căițelor |
| vocativ | căiță | căițelor |
| articulat | căița | căițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică