căimăcămie
/kəj.mə.kəˈmi.e/Etimologie
Din caimacam + sufixul -ie.
Definiții
- formă de guvernământ provizoriu instituită în timpul cât tronul rămânea vacant sau pe timpul absenței domnului; locotenență domnească; (p.ext.) timpul cât dura această formă de guvernământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căimăcămie | căimăcămii |
| genitiv-dativ | căimăcămiei | căimăcămiilor |
| vocativ | căimăcămie | căimăcămiilor |
| articulat | căimăcămia | căimăcămiile |