cască
/'kas.kə/Etimologie
Din franceză casque.
Definiții
- acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului.
- dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului.
- dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cască | căști |
| genitiv-dativ | căștii | căștilor |
| vocativ | cască | căștilor |
| articulat | casca | căștile |