cârâit
/kɨ.rɨˈit/Etimologie
Din a cârâi.
Definiții
- faptul de a cârâi; cârâială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârâit | cârâite |
| genitiv-dativ | cârâitului | cârâitelor |
| vocativ | cârâitule | cârâitelor |
| articulat | cârâitul | cârâitele |
Din a cârâi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârâit | cârâite |
| genitiv-dativ | cârâitului | cârâitelor |
| vocativ | cârâitule | cârâitelor |
| articulat | cârâitul | cârâitele |
Din cârâit.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică