cârâială
/kɨ.rɨˈja.lə/Etimologie
Din a cârâi + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) cârâi.
- sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit.
- (fig.) (fam.) cârtire; ceartă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârâială | cârâieli |
| genitiv-dativ | cârâielii | cârâielilor |
| vocativ | cârâială | cârâielilor |
| articulat | cârâiala | cârâielile |