cârnitură
/kɨr.ni'tu.rə/Etimologie
Din a cârni + sufixul -tură.
Definiții
- (pop.) cotitură (a unui drum).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârnitură | cârnituri |
| genitiv-dativ | cârniturii | cârniturilor |
| vocativ | cârnitură | cârniturilor |
| articulat | cârnitura | cârniturile |